Facultate de Chimie Industrială a fost înființată în anul 1948, prin Decretul Prezidențial nr. 161 din 22 iulie 1948 al Prezidiului Marii Adunări Naționale, pe baza deciziei nr. 1 111 din 1948 a Consiliului de Miniștri.
Din anul 2024, denumirea nouă este Facultatea de Inginerie Chimică, Biotehnologii și Protecția Mediului.
În prezent, în facultate se organizează toate cele trei cicluri de studii universitare: ciclul I – studii universitare de licență; ciclul II – studii universitare de master și ciclul III – studii universitare de doctorat.
În cadrul ciclului de licență, domeniile și programele de studii funcționale sunt:
Domeniul Inginerie Chimică cu trei programe de studiu:
Domeniul Ingineria Mediului cu două programe de studiu:
Domeniul Ingineria Produselor Alimentare cu programul de studiu:
Programele de studii de masterat gestionate de Facultatea de Inginerie Chimică, Biotehnologii și Protecția Mediului se încadrează în domeniile: Inginerie Chimică (Produse Farmaceutice, Cosmetice și Alimentare – expertiză și calitate; Produse de Sinteză Organică Fină, Semisinteză și Naturale), Ingineria Mediului (Ingineria și Managementul Mediului în Industrie și Economie Verde și Circulară) și respectiv Științe Inginerești Aplicate (Tehnici Poligrafice).
În ceea ce privește activitatea de doctorat, cadrele didactice din facultate coordonează activități de doctorat în domeniile: Chimie, Inginerie Chimică, Ingineria Materialelor și Ingineria Mediului.
Prezentare aniversare "Șapte decenii de Chimie Industrială în Timișoara"
Volum aniversar
(click pentru a vedea Monografia)
Anul 1920 a însemnat începutul învăţământului universitar în Banat prin înfiinţarea Şcolii Politehnice din Timişoara cu prima ei facultate cea de Electromecanică. Anii au trecut şi rând pe rând alte facultăţi vin să complecteze salba de facultăţi tehnice a Politehnicii timişorene. Mai întâi se înfiinţează Facultatea de Construcţii în anul 1945 şi la scurt timp va apărea în 1948 Facultatea de Chimie Industrială.
Profesor dr. Coriolan Drăgulescu, fost cadru didactic al Facultăţii de Chimie din Cluj, aflată în refugiu la Timişoara în perioada 1940-1944 părăseşte această facultate atunci când ea s-a reîntors în oraşul de origine. El devine cadru didactic al Facultăţii de Agronomie, nou înfiinţată în cadrul Politehnicii din Timişoara, unde este numit profesor titular la catedra de Chimie Agricolă şi Alimentaţie începând din noiembrie 1945.
În calitate de membru al corpului didactic al Politehnicii timişorene are un gând pe care îl urmăreşte neabătut mai bine de trei ani şi anume acela de a înfiinţa în cadrul şcolii superioare de învăţământ din Timişoara o şcoală de inginerie chimică, imperios necesară pentru nevoile unităţilor industriale din partea de vest a ţării noastre. Avându-l alături pe distinsul om de ştiinţă prof.dr. Ilie Murgulescu, rector al Politehnicii din Timişoara din acea vreme, chimist remarcabil al ştiinţei româneşti, începe demersurile pentru traducerea în viaţă a acestei idei.
Aşa cum prezenţa Operei din Cluj, în timpul refugiului vremelnic la Timişoara, a dezvoltat gustul timişorenilor pentru muzica de operă şi s-a materializat prin înfiinţarea Operei de Stat din Timişoara, tot astfel prezenţa facultăţii cu profil chimic a Universităţii din Cluj a fost un imbold pentru neobositul dascăl bănăţean Coriolan Drăgulescu pentru a pune piatra de temelie a învăţământului chimic în Politehnica din Timişoara.
Consiliul Profesoral Unit şi Senatul Politehnicii din Timişoara, în şedinţa din 18 februarie 1948, au hotărât printr-un amplu Memoriu, să solicite înfiinţarea în oraşul Timişoara a Facultăţii de Chimie Industrială. Memoriul prezintă situaţia reală a cadrelor didactice prezente în Institut şi care puteau asigura de la început pregătirea generală, comună formaţiei de ingineri prin patru catedre şi şase conferinţe, care urmau a preda cursuri comune la toate facultăţile Politehnicii. Se cerea totodată înfiinţarea a patru catedre noi, de Chimie anorganică şi analitică, de Chimie organică, de Chimie tehnologică anorganică şi de Chimie tehnologică organică, precum şi a trei conferinţe. Noua facultate urma să utilizeze la început laboratoarele de chimie generală şi de fizică existente.
După foarte multe greutăţii, inerente acelor ani, odată cu reforma învăţământului din 1948, apare Decretul de înfiinţare a noii Facultăţi de Chimie Industrială în partea de vest a ţării.
Prin Decretul Prezidenţial nr. 161 din 22 iulie 1948 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, pe baza deciziei nr. 1 111 din 1948 a Consiliului de Miniştri, se înfiinţează Facultatea de Chimie Industrială la Politehnica din Timişoara.
Decretul semnat de C.I. Parhon şi Gh. Vasilichi, din partea Ministerului Învăţământului Public, a apărut în Monitorul Oficial nr. 168 din 23 iulie 1948, fixând astfel data la care Facultatea a luat legal fiinţă.
Academicieni
Acad. Ilie MURGULESCU – membru al Academiei Române (1952)
(1902-1991)
Chimist, membru titular al Academiei Române din 1952 și Președinte al Academiei între anii 1963-1966. Între anii 1947-1949 a fost rector al Institutului Politehnic Timișoara, iar din 1949 până în 1950 este numit rector al Universității din București. Ilie Murgulescu a fost Ministrul Învățământului Superior în perioada 24 ianuarie 1953 – 28 octombrie 1953, Ministru al Învățământului și Culturii în perioada 21 martie 1961 – 9 iunie 1962 și Ministru al Învățământului în perioada 9 iunie 1962 – 16 aprilie 1963. A fondat Institutul de Chimie Fizică al Academiei Române pe care l-a condus până în 1977.
Acad. Coriolan DRĂGULESCU – membru al Academiei Române (1963)
(1907-1977)
Academician, chimist, înființează în cadrul Institutului Politehnic din Timișoara, Facultatea de Chimie Industrială, și devine decan al acesteia. În 1951 se înființează sub conducerea sa Baza de Cercetări Științifice din Timișoara a Academiei. La 12 iulie 1956 devine membru corespondent al Academiei, iar membru titular la 21 martie 1963 și președinte al Secției de Chimie a Academiei în 1974.Pentru scurt timp (20 ianuarie – 14 februarie 1956) este investit Rector al Institutului Politehnic Timișoara, însă din 14 februarie 1956 este numit prin HCM nr. 232/10 februarie 1956 ministru adjunct în Ministerul Educației și Învățământului.
Prof. dr. doc. Giorgio Ugo Augusto OSTROGOVICH – Membru corespondent al Academiei Române (1974)
(1904 – 1984)
Chimist, membru corespondent al Academiei Române din 1974. A fost profesor universitar la Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic din Timişoara, întemeietorul școlii de chimie organică, fiind mulţi ani şeful Catedrei de Chimie şi Tehnologie Organică.
A pus bazele studiului derivaţilor funcţionali ai acidului carbonic; a efectuat studii privind asociaţiile moleculare prin legături de hidrogen şi elucidarea unor aspecte sensibile privind analiza structurală prin metode fizico-chimice; a avut contribuţii la cercetări experimentale şi teoretice (metode ale mecanicii cuantice) privind cinetica şi mecanismul unor reacţii; studiile termodinamice, metodele analitice moderne şi procese tehnologice valoroase.
Prof.dr.ing. Vasile COCHECI – Membru corespondent al Academiei Române (1991)
(1922 – 1996)
Inginer și chimist român, membru corespondent al Academiei Române din 1991. A fost profesor universitar la Facultatea de Chimie a Universității Politehnica Timișoara. A coordonat Colectivul de Cercetare specializat în domeniul Chimiei și Tehnologiei Apelor.
A realizat construcția primei hale pilot din învățământul superior chimic pe platforma industrială a Uzinei AZUR și a halei pilot de la Industria Textilă Timișoara.
Doctori Honoris Causa
| Prof.dr. Universitatea Tehnică Braunschweig-Germania Data
| UPT i-a conferit titlul pentru merite deosebite ca specialist în domeniul Chimiei, pentru contribuţii valoroase aduse la dezvoltarea chimiei compuşilor fosforului şi fluorului, pentru receptivitatea şi interesul manifestat în dezvoltarea unor relaţii de colaborare ştiinţifică cu chimişti români în special cu cei de la Institutul de Chimie al Academiei Române din Timişoara; A studiat chimia la Universitatea din Wurzburg, obţinând diploma în anul 1957. În anul 1960 obţine titlul de doctor la Technische Hochschule Stuttgard. Între anii 1960-1966 lucrează în SUA, ca cercetător iar în anul 1967 îşi începe cariera didactică la Universitatea de Tehnologie din Loughborough – Anglia iar doi ani mai tarziu devine profesor titular la Universitatea Tehnică din Braunschweig; Este membru al: – Societăţii chimiştilor germani şi al Societăţii americane de chimie – Colegiului de redacţie la reviste prestigioase de specialitate Activitatea de cercetare ştiinţifică se remarcă printr-o serie de articole cuprinzând 50 de lucrări. |
| Prof.dr. Universitatea Ruhr din Bochum-Germania Data
| I s-a acordat titlul pentru contribuţiile valoroase aduse, în domeniul chimiei, şi pentru aportul său în ceea ce priveşte învăţământul superior şi cercetarea academică din Timişoara, prin acordarea de burse pentru specialişti în formare şi îmbogăţirea fondului documentar; A absolvit Şcoala de Stat pentru Ingineri din Essen, obţinând în anul 1955 diploma de inginer chimist. În anul 1960 obţine titlul de Doctor iar apoi urmează un stagiu posdoctoral la Universitatea din Cambridge. Îşi continuă munca de cercetare la Institutul de Chimie Anorganică al U. din Gottingen şi în anul 1968 devine profesor invitat. Este membru al: – Societăţii Max Planck – Institutului Gmelin pentru Chimie Anorganică şi domenii limitrofe – Consiliului editorial al revistei Journal of Fluorine Chemistry – Comitetului Internaţional pentru organizarea simpozioanelor de chimia fluorului – Academiei Naţionale Ucrainene de Ştiinţe din Kiev, 1994 Activitatea de cercetare ştiinţifică se concretizează prin 250 de articole publicate în reviste de prestigiu din toată lumea; este autorul a 9 volume din monumentala lucrare: Gmelin-Handbuch der Anorganishen Chemie pe care o completează în calitate de editor şi autor începând cu anul 1982. |
| Prof.dr.ing. Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti Data
| I s-a conferit titlul pentru contribuţiile originale, substanţiale şi valoroase din domeniul Ştiinţei Materialelor Oxidice. Colaborarea cu UPT îşi are originea la începutul anilor 1980, participând activ la majoritatea acţiunilor ştiinţifice desfăşurate în cadrul Facultăţii de Chimie Industrială din Timişoara; A absolvit Institutul Politehnic din Bucuresti în anul 1972; a obtinut titlul de doctor inginer în anul 1982. De la absolvire până în prezent este cadru didactic al Universităţii Politehnica din Bucureşti. A deţinut şi deţine funcţii administrative importante în cadrul Facultăţii de Chimie Industrială Bucureşti, Guvernul Romaniei si Parlamentul Romaniei; Este membru al mai multor societăţi profesionale: – Societatea de Chimie din România (membru fondator); – Societatea Româna de Ceramică (membru fondator); – European Ceramic Society; – Academia Oamenilor de Ştiinţă din România; – Societatea de Inginerie Chimică (membru fondator); – Editorial Staff of the “Silicates Industriels” review, Belgium Activitatea ştiinţifică este concretizată în peste 150 de lucrări ştiinţifice publicate în reviste din tară şi străinătate, 1 invenţie, 3 cărţi şi participarea la multe conferinţe naţionale şi internaţionale. |
| Academician Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca Data
| Universitatea „Politehnica” din Timişoara i-a acordat titlul pentru activitatea sa exceptională de cercetător şi vizionar în Chimie Coordinativă şi Organometalică; Licenţiat în chimie, la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1959), a obţinut titlul de doctor în chimie (“candidat în ştiinţe”) la Institutul de Tehnologie Chimică Fina “M.V. Lomonosov”, Moscova, (1964). A aprofundat cu studii postdoctorale la Iowa State University, USA (1966-1968) şi la University of Georgia, SUA,(1971-1972). Dinanul 1973 este profesor la Facultatea de Chimie din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca iar între anii 1990-1993 a deţinut funcţia de Rector al acestei universităţi; Este membru al: – Academiei Române (membru titular) – Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova (membru de onoare) – Academiei Europea, London multor comitete internaţionale, multor colective de redacţie ale unor reviste. Activitatea ştiinţifică este concretizată în peste 330 de articole publicate în reviste de specialitate de prestigiu din ţară şi străinătate, activitatea de autor şi coautor la 8 cărţi publicate, din care 6 sunt în edituri din străinătate. |
| Prof.dr.rer.nat. Universitatea Tehnică din Munchen Data
| Universitatea „Politehnica” din Timişoara i-a acordat titlul pentru contribuţiile sale de o deosebită originalitate ştiinţifică din domenii de vârf ale chimiei, în care a abordat o arie de cercetare care circumscrie, printre altele, chimia organometalică şi procesele catalitice. Conferinţele organizate în cadrul UPT au evidenţiat calităţile de dascăl şi de cercetător pasionat ale sale precum şi talentul de manager al învăţământului universitar; În anul 1971 este licenţiat al Universităţii Tehnice din Munchen. În anul 1973 la universitatea din Regensburg obţine calificativul “excelent” la susţinerea tezei de doctorat si devine profesor , în cadrul aceleiasi universitati, al “Institutului de chimie anorganica”. Este membru al mai multor colegii de redacţie, ale unor reviste de specialitate iar recunoasterea meritelor ştiinţifice ale sale este reliefată de numeroase premii acordate de foruri ştiinţifice internaţionale; Activitatea ştiinţifica s-a concretizat în: peste 650 de articole ştiinţifice, 50 de articole de sinteză (review-uri), 50 de patente, 40 de contribuţii la cărţi şi monografii şi aprox. 450 de comunicări ştiinţifice.
|
| Prof.univ.dr.ing. Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti Data
| I s-a acordat titlul pentru contribuţiile remarcabile aduse activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică din domeniul mecanic, specializarea Echipamente de proces , prin principiile şi legile pe care le-a descoperit, legi şi principii cu aplicaţii în ştiinţele ingineresti, în fizică, în medicină precum şi pentru pentru activitatea de colaborare cu UPT prin participarea la sesiuni ştiinţifice şi conferinţe, prin sprijinirea şi contribuţia sa la înfiintarea specializarii “Utilaj tehnologic” din UPT; A absolvit Institutul Politehnic din Bucureşti în anul 1963, institut în care îşi începe cariera ştiinţifică, evoluând de la funcţia de asistent până la cea de profesor. A creat, organizat şi dezvoltat specializarea de Echipamente de Proces. In activitatea de cercetare a efectuat cercetări fundamentale orientate şi aplicative în domenii ca: principiile energiei, recipiente sub presiune, calculul structurilor mecanice în regim tranzitoriu, s.a.; Membru titular al ASTR din anul 2000, Secretar al secţiei “Inginerie chimică” (2000-2003), preşedinte al secţiei “Inginerie mecanică” din 2003 Premii obţinute: “Aurel Vlaicu” al Academiei Române pentru anul 1971, acordat în anul 1974 “Opera Omnia” acordat de CNCSIS în anul 2001 Diploma AGIR pentru volumul “Principile şi legile Energonicii” pentru anul 2003, acordată în anul 2004 Diplome acordate de diverse instituţii pentru activitatea depusă în slujba ştiinţelor inginereşti Activitatea ştiinţifică este reflectată prin: 22 de volume, dintre care 18 pentru nivel universitar şi suprauniversitar (12 ca unic autor) şi 4 volume pentru nivel mediu (în colaborare), 187 de lucrări ştiinţifice (100 ca autor unic) dintre care 54 în volume şi reviste de circulaţie internaţională (în Anglia, SUA, Germania, Franţa), autorul/coautorul a 4 brevete de invenţie; a iniţiat şi coordonat în calitate de responsabil 65 de contracte de cercetare ştiinţifică. |
| Prof.emerit Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti Data
| A absolvit Facultatea de Chimie Industrială a Politehnicii din Bucureşti în anul 1960, a obţinut titlul de doctor inginer în anul 1970 cu teza intitulată: “Proprietăţile şi structura stratului fluidizat vibrat” şi a devenit în anul 1982 prima profesoară în inginerie chimică din România. Este autoarea a peste 600 de lucrări în domeniul ingineriei de proces referitoare la fenomene de transfer de energie şi masă în medii omogene şi heterogene, de separare a sistemelor heterogene solid-fluid, fluid-fluid şi la procedee de depoluare a efluenţilor industriali, de contractare intensivă solid/fluid şi de rentabilizare energetică a cărbunilor cu conţinut mare de steril. Este membru al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România (2002) şi DHC al Universităţii din Bacău (2008). A obţinut premii şi diplome de excelenţă în domeniul chimiei. |
| Profesor Queensland Eye Institute, Brisbane, Australia Data
| Cercetător științific remarcabil, cu largă Din anul 1983 Profesorul Traian V. Chirilă își desfășoară activitatea didactică și de cercetare avansată în Australia. Rezultatele obținute de profesorul Traian V. Chirilă sunt în diverse domenii de cercetare, care includ știința polimerilor, hidrogeluri, biomateriale oftalmice, ingineria tisulară oftalmică și medicina Domnul Profesor dr. ing. Traian V. Chirilă este inventatorul corneei artificiale AlphaCorTM (cunoscută inițial ca și „Chirila keratoprosthesis”) și al implantului orbital AlphaSphere™, în prezent amândouă fiind aplicate clinic. Împreună cu colegii din colectivul de cercetare de la Queensland Eye Institute a investigat și raportat pentru prima data utilizarea proteinelor din mătase (silk proteins) ca biomateriale în ingineria tisulară oftalmică. Din septembrie 2014 Profesorul Traian V. Chirilă este Membru Emerit al Fundației Politehnica Timișoara. |
Profesori onorifici
Profesor doctor inginer Institul Berufsakademic Lorrach, Germania Data decernării titlului: 1997 | S-a născut in 1930 in Romania; 1954 absolvent al facultății de Chimie Industriala a Institutului Politehnic Traian Vuia Timisoara; 1954-1978 cadru didactic al aceleiasi facultati; 1972 devine profesor titular; 1960 devine doctor in fizica; 1980-1993 activeaza la Ciba-Geigy AG; din 1983 cadru didactic la Universitatea Lorrach. |
Profesor doctor inginer Waltraut BRANDL Universitatea Tehnică- Fachhochschule Gelsenkirchen, Germania Data decernării titlului: 1998 | S-a născut in 1948 la Sânnicolaul-Mare; 1971 absolventa a facultății de Chimie Industriala a Institutului Politehnic Traian Vuia Timisoara; 1971-1973 inginer la ICECHIM Bucuresti; 1973-1975 inginer la IPAS Sibiu; din 1981 Profesor la Universitatea din Dortmund; 1987 devine doctor in chimie; dupa 1990 are relatii de colaborare cu facultatea de Chimie a Universitatii Politehnica din Timisoara. |
Profesor doctor inginer Technical Center New-Jersey, Data decernării titlului: 1998 | S-a născut în anul 1937 la Bucuresti; 1959 absolvent al facultății de Chimie Industriala a Institutului Politehnic Traian Vuia Timisoara A; 1968 doctor in chimie organica;pina in 1985 conferentiar la facultatea de chimie; din 1985 Profesor asociat la Universitatii California din Santa Barbara; 1995 sef al grupului de cercetare „Vingl” din New-Jersey; după 1990 colaborează cu Universitatea Politehnica Timisoara. |
Profesor doctor inginer Universitatea Tehnica „Carolo-Wilhelmina”- Braunschweig, Germania Data decernării titlului: 2001 | Doctor inginer in chimie; coordonator al acordului de colaborare si cooperare stiintifica intre Universitatea Tehnica Braunschweig si Universitatea Politehnica Timisoara ; strinsa colaborare si schimburi inter universitare pentru studenti cu facultatea de Chimie Industriala. |
Doctor inginer Director cercetare-dezvoltare al grupului Zambon SpA, Lonigo, Italia
Data decernarii titlului: 02.11.2006
| S-a născut în 1951 la Arad. A absolvit Facultatea de Chimie Industrială din Timișoara, secția Tehnologia Compușilor Organici în anul 1974. Dl. Dr. ing. Cotarcă este membru al Societății de Cromatografie din Marea Britanie; al Societății Americane de Chimie, din SUA; al Academiei de Științe din New York, SUA și al Asociației Americane pentru Promovarea Științei, SUA. În 1987 a obținut împreună cu un colectiv de cercetători din Timișoara Premiul Academiei Române “Nicolae Teclu”, iar în 2005, ca o recunoaștere a activității duse mai bine de un deceniu în domeniul cercetării și dezvoltării în sinteza chimică organiză din industria chimică italiană, a obținut premiul Societății Intaliene pentru Chimie. Dl. Dr. ing. Cotarcă a păstrat permanent legătura cu membrii colectivului de chimie organică din cadrul facultății de Chimie, a avut o contibuție majoră la dotarea bibliotecii catedrei cu serii de volume din domeniul chimiei organice și ingineriei chimice, cu articole științifice și patente de mare utilitate. De asemenea a avut un rol hotărâtor în dotarea facultății de Chimie Industrială și Ingineria Mediului cu un aparat de analiză de rezonanță magnetică nucleară, atât de necesar activității de cercetare în chimie. |
Profesori emeriți
| Prof.dr.ing. Delia Maria PERJU Data decernării: 15.05.2014
| Doamna profesor Delia Maria PERJU s-a născut la 09 septembrie 1940, în județul Hunedoara. Este absolventă a Institutului Politehnic Timișoara, Facultatea de Chimie Industrială, specializarea Materiale de Construcții, promoția 1962, și-a susținut teza de doctorat în anul 1977, la Institutul Politehnic ,,Gheorghe Asachi” din Iași, obținând titlul de doctor inginer în specialitatea Automatizarea proceselor chimice. Din data de 01.09.1962 până în prezent funcționează în cadrul facultății absolvite, Facultatea de Chimie Industrială și Ingineria Mediului din Timișoara, Departamentul CAICON ca și cadru didactic, ocupând prin concurs toate funcțiile didactice culminând cu profesor (1993-prezent) la disciplinele: ,,Automatizarea proceselor chimice”, ,,Optimizarea proceselor chimice”, ,,Modelarea și simularea proceselor”, ,,Analiza de sensibilitate a sistemelor”, ,,Teoria sistemelor”, etc. Din anul 1994 Doamna Profesor Perju este conducător de doctorat în domeniul Inginerie Chimică având 21 teze susținute și validate de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Activitatea de cercetare este reflectată în publicații după cum urmează: 20 manuale, cursuri, monografii, 197 lucrări științifice în reviste de specialitate din țară, străinătate sau în volumele unor manifestări științifice naționale și internaționale, 66 de contracte și granturi de cercetare, 20 brevete de invenție și inovație și 2 produse omologate fabricate în serie. Doamna Profesor Delia Perju este membru al mai multor organizații profesional științifice: Societatea de Chimie din România, Societatea de Inginerie Chimică din România, Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR). În cadrul activităților administrative a ocupat următoarele funcții de conducere: prodecan (1992-1995), șef catedră (1996-2000), decan (2000-2004), membru în Consiliul Facultății şi Senatul Universității Politehnica din Timișoara (1990-2011). |
| Prof.dr.ing. Dumitru BECHERESCU Data decernării: 15.05.2014
| Profesorul Dumitru BECHERESCU s-a născut la 27 Octombrie Începând cu anul 1971, domnul prof. dr. ing. Dumitru Becherescu conduce activitatea de doctorat în domeniul Știința și Ingineria Materialelor, coordonând cu multă competență şi exigență pregătirea unui număr de 27 de doctoranzi atât din învățământ cât și din industria de profil din țară. Calitățile didactice remarcabile dublate de o ținută științifică elevată fac din profesorul Dumitru Becherescu una dintre personalitățile de referință pentru învățământul românesc în general și pentru industria materialelor oxidice în special. În decursul celor aproape 60 de ani de activitate desfășurată în cadrul Facultății de Chimie Industrială și Ingineria Mediului din Timișoara, domnul prof. dr. ing. Dumitru Becherescu a elaborat peste 160 de lucrări științifice publicate în reviste de specialitate din țară și străinătate, un număr de 18 brevete de invenție, precum și un număr de 10 tratate, manuale și cursuri universitare tipărite în edituri de prestigiu, care însumează peste Pentru activitatea desfășurată în domeniul învățământului și cercetării, în anul 2000, domnul prof. dr. ing. Dumitru Becherescu a fost inclus în „Dicționarul Specialiștilor în Știința şi Tehnica Românească” iar în anul 2002 a fost inclus în Ediția PRINCEPS a „Who’s who în România”. De asemenea domnul prof. dr. ing. Dumitru Becherescu a fost Pe lângă excelentele calități de cadru didactic și cercetător, cu o putere de muncă deosebită, profesorul Dumitru Becherescu s-a remarcat ca un foarte bun organizator, ocupând în perioada 1963-1974 funcția de șef al catedrei SIMO, în perioada 1976-1984 decan al Facultății de Chimie Industrială, iar în perioada 1984-1989 fiind prorector al Universității Politehnica Timișoara. |
(Ferdinand I – Regele României)
